Sulina este orașul situat la cea mai joasă altitudine din țară (3,5 m față de nivelul mării). Un alt superlativ pe care îl detine Sulina: este cea mai estică localitate a României si a Europei, dezvoltată pe limba de pământ cuprinsă între braț și umplută în parte cu nisip provenit de la dragaje. Având o istorie milenară, dovedită cu mărturii istorice, rezultate din descoperiri arheologice și de dovezi scrise, Sulina se înfățișează azi ca o localitate urbană, ca un important port la Dunăre și la Marea Neagră.

Localitatea este atestată documentar în una din cele mai apreciate lucrări politico-georafice, în anul 950, în tratatul ”De administrando imperio”, al basileului bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenitul, unde se vorbește de Solina, iar menționarea pe hărțile medievale italiene a avut loc, prima dată, în anul 1327 (pe harta lui Pietro Visconti). Denumirile sub care este întâlnită așezarea de la gurile Dunării sunt: Selina, Sunne, Solina și în final, Sulina. După această dată, orașul este tot mai mult cunoscut, fiind frecventat chiar și de turci, interesați în dezvoltarea navigației pe Dunăre.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, turcii înființează la Sulina o bază de control, pentru gurile Dunării, unde erau cercetate vasele cu pânze care se îndreptau spre porturile Tulcea, Galați și Brăila. Mult timp, portul a fost considerat ca un loc de refugiu al piraților de diferite naționalități, în special greci și maltezi. Pe la la 1850 Sulina era incă un sat de pescari. În 1864, în timpul călătoriei pe Dunăre de la Viena la Istanbul, doctorul Sigismund Walace a vizitat și Sulina, care i-a apărut ”un oraș mic și mizerabil” format mai ales din barăci.

   Importanța Sulinei a început să crească în secolul trecut, odată cu începerea lucrărilor legate de amenajarea brațului Sulina.

 Chiar dacă este o localitate izolată geografic, Sulina este o atracție turistică aparte, prin întrepătrunderea frumuseților Deltei cu Dunărea și Marea Neagră.

Cu toate că gura Sulina a avut și are inconvenientul aluvionării celei mai pronunțate, față de celelalte guri ale Dunării, prezintă avantajul de a fi calea cea mai scurtă. De aceea s-a prefeerat să se întrepătrundă lucrări de dragare decât să se folosească drumurile mult mai ocolite de pe celelalte brațe.

Amenajarea brațului Sulina și transformarea lui într-o importantă arteră de circulație fluviatilă a deschis perspective deosebite în dezvoltarea orașului. De-a lungul timpului, orașul a avut câțiva ani reprezentativi, cum ar fi anul 1857 -Sulina beneficiază de prima linie telegrafică, ce făcea legătura cu orașul Galați; 1878 - Sulina devine porto franco (un port cu statut de extrateriolitate, caracterizat de neutralitate pe timp de război,cu anumite privilegii fiscale). 1903  - Sulina se bucură de prima linie telefonică ce conecta Portul Sulina de Portul Galați.

Preocuparea autoritatilor locale pentru dezvoltarea orasului Sulina este permanentă.

  Sulina a jucat un rol important în viața comercială a țării noastre. Pentru a nu se întrerupe comerțul maritim, șelpurile cu cereale și alte mărfuri pentru export erau aduse din porturile dunărene, de cu toamnă și atunci când venea înghețul iar Dunărea devenea impracticabilă, vasele maritime descărcau și încărcau mărfurile în portul Sulina. Cea mai mare dezvoltare a cunoscut orașul la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la primul război mondial. Pe malul mării,  secolul trecut a functionat  Hotelul Sulina cu 150 locuri.

 Având funcție de port la Dunăre și la Marea Neagră, în dreptul localități, pe malul drept al Canalului Sulina și de-a lungul falezei orașului, au fost amenajate construcții portuare, ce permiteau acostarea navelor maritime și a celor care deservesc traficul local de mărfuri și pasageri în conditii de deplină siguranță. Sulina este legată de restul țării numai pe calea apei. Canalul Sulina-către Tulcea, Marea Neagră-către Constanța și canale care străbat Delta Dunării-către localitățile din împrejurimi. În acleași context, al accesului, menționăm că Tulcea, reprezintă unicul punct tranzit către Sulina, deplasarea efectuându-se în mod regulat cu nave de pasageri, clasice și rapide. Teritoriul orașului face parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării, una din cele mai întinse zone umede din Europa, arie de importanță ecologică națională și internațională.

Catedrală ”Sf. Alexandru și Nicolae”, Biserica grecească ”Sf. Nicolae”, Biserica romano-catolică ”Sf Nicolae” și Biserica de rit vechi ”Sf. Petru și Pavel” sunt atât atracții turistice, cât și dovezi incontestabile ale multiculturalismului localității Sulina încă din cele mai indepărtate vremuri. Dovezile istorice demonstrează faptul că aici, mai ales la sfârsitul sec. XIX, au conviețuit greci, români, ruși, armeni, turci, austro-ungari, evrei, albanezi, germani, italineni, blugari, englezi, tătari, muntenegreni, sârbi, polonezi, lipoveni, etc.

Ca urmare a problemelor legate de orientare, întămpinate de comandații navelor la intrarea pe brațul Sulina, pe la mijlocul secolului al XVII-lea s-au construit un far și clădirile administrative necesare. Cunoscut sub numele de Farul Observator, acest edificiu este una din marile atracții ale orașului, fiind reținut în special din filmul românesc ”Toate pânzele sus”.

Construit la începutul sec. XIX de către autoritățile otomane, preluat și restaurat între anii 1869-1870, de către Comisiunea Europeană a Dunării, unul dintre faruri este astăzi muzeu și este vizitat de toți turiști care ajung prin zonă.

Cimitirul maritim Sulina, unic în țară și chiar în Europa, a dus renumele orașului în toate colțurile lumii. Aceasta este o dovadă clară a cosmopolitismului localității, dar și a dezvoltării sale în Europa vremurilor de odinioară. Aici se odihnesc pe vecie prințese, nepoate de voievozi, ingineri, consuli, alături de pescari, muncitori in port, hamali, într-un conglomerat nemaintalnit de credințe și confesiuni.

 Reprezentantiv pentru trecutul frumos al vechii localității este Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunării, amplasat pe cheiul canalului, fiind usor de identificat, o clădire impunătoare a cărei arhitectură are anvergura unei universității, încadrându-se în stilul neoclasic. Comisiunea Europeană a Dunării s-a inființat ca o consecință a Tratatului de Pace încheiat după Războiul Crimeii, când a fost instituită libertatea de navigație pe Dunăre. În componența sa au fost marile puteri de la jumătatea secolului XIX, motorul financiar al actualei Uniunii Europene, respectiv Anglia, Franța, Germania și Italia, dar și cele trei imperii-Rusia, Turcia și Austria. Nu în ultimul rând, România a devenit membră imediat după Războiul de Independență.

Actualmente, în acest palat își desfășoară activitatea Administrația Fluvială a Dunării de Jos (sectorul Sulina).

O poveste deosebită stă însă in spatele altui obiectiv interesant al zonei-Uzina de apă. Mai demult, aici a oprit pentru scurt timp un vapor cu un oaspete de seamă: Regina Olandei. Aceasta, la coborâre, a cerut celor de pe mal un pahar de apă. Nu se aștepta ca atunci, după câteva momente de tăcere ale celor prezenți, o bătrână să se aplece, să ia cu cu cana apă din Dunăre și să i-o ofere. Mirată că mai există porturi cu activitate intensă unde apa de consum nu este filtrată. Regina Olandei, la întoarcerea sa acasă, a orodonat construcția castelului cu apă cu rețeaua de distribuție-darul ei pentru Sulina.

De la Sulina se poate succede, pe canale, la unul din principalele complexe acvatice intererioare ale Deltei (Roșu-Roșulet-Puiu-Lumina), inclus parțial în teritoriul Sulinei, iar plaja natrurală de la Marea Neagră, cu nisip foarte fin, se întinde spre sud (pe o lungime de 36 km de cordon litoral cu o lățime de 150 m), depășind limitele Sulinei, pe care se concentrează cea mai mare parte a locuințelor și a activităților social-economice, trama stadală este perfect ordonată (6 străzi paralele cu Dunărea, numerotate de la I-VI, pe modelul newyorkez, și 13 străzi perpendiculare pe fluviu, ce poartă diverse nume ale unor personalități istorice și literare), însumând aproximativ 55 km.

  Orasul Sulina a fost declarat, prin Ordonanța nr. 125 din 31 august 2000 (aprobată prin Legea nr. 345 din 6 iulie 2001), ”obiectiv de interes național” pentru inițierea și realizarea lucrărilor de restaurare, consolidare, conservare și punere în valoare a monumentelor istorice”.

   Orasul Sulina speră ca prin finalizarea investițiilor care le are în curs de derulare să obțina statutul de stațiune turistică de interes local. Totodata s-a constituit Zona Libera, unde se speră ca se va înfiripa activitatea economică de altădată,  atât de necesară unui oras aflat la gurile Dunării și Mării Negre. Perspectivele economice si valorificarea potentialului turistic vor fi mult mai evidente, daca se va concretiza proiectul miniportului turistic, care momentan se afla în faza de studiu.  Astfel Sulina se va alătura localităților Sf. Gheorghe si Murighiol, care vor avea porturi turistice si vor putea oferi conditiile necesare pentru acostarea navelor de pasageri si vaselor de croaziera care vor aduce turiști romani si straini, fascinati de  ”Europolis”.

  De Sulina sunt legate și numele unor personalitati artisitice și culturale romanesti. Poetul Alexandru Macedonski, care a îndeplinit 1878 functia de administrator al plășii ( judetul) Gurile Dunării.

Scriitorul Jean Bart a fost comandatul portului Sulina. Jean Bart este pseudonimul lui Eugen P. Botez (1874-1933)  -prozator român, unul dintre colaboratorii revistei ”Viața romanească”. Ofițer de marină, a avut posibilitatea să cunoască numeroase țări. Cea mai de seamă lucrare a sa este romanul, inspirat de viața de altădată a portului Sulina, Europolis (1933). Pseudonimul literar, Jean Bart, și l-a luat după numele unui vestit corsar francez, care a fost chemat la curtea regelui Ludovic al XIV-lea și innobilat de către acesta. În opera sa se reflectă și viața orașului Sulina, pe care localizează geografic și literar ”acolo unde bâtrânul Danubiu își pierde și apa și numele în mare..........„. Vorbind de romanul său Europolis, Jean Bart spunea ”Ce este Europolis?

  E viața unui port. E un roman a cărui acțiune se desfășoară la Sulina, unde am trăit multă vreme, fiind căpitan de port”. Casa in care a locuit a devenit punct muzeal.

Epliog: Ce este Sulina? Este un oras care speră  ca prin concretizarea miniportului turistic, zonei libere, să redevina portul și orasul de altădată - EUROPOLIS.

Publicat la data: 19.09.2011, ora 22:00