Pelerin la malul mării

Vizualizari: 3344

Postat de romaniaturistica

Ultima modificare: 23.07.2014 17:47
De catre: administrator

Judet: CONSTANTA

Localitate: MANGALIA

Rating (2 voturi):

Rating personal: (nu sunteți logat)

Data adaugarii: 23.07.2014

Cultele sunt puternic susţinute pe plan local, pe lângă cele două mari curente (creştin şi musulman) existând şi case de cult ale altor confesiuni.

În Mangalia există numeroase biserici ortodoxe, purtând hramurile Sfântul Gheorghe, Sfântul Mihail şi Gavril, Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Mina, Sfântul Nicolae, Sfânta Maria, Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului (Neptun), Parohia Romano-Catolică „Sfântul Apostol Andrei” şi Geamia Esma Han-Sultan.

Multe dintre acestea au intrat, prin istoria şi specificul lor, în circuitul turistic local.

Biserica Catolica Sf. Apostol Andrei

Parohia Romano-Catolică „Sfântul Apostol Andrei” a fost înfiinţată, prin decret, la 1 mai 1990, iar la 29 septembrie 1998, biserica a fost consacrată de Î.P.S. Ioan Robu. Cu mult înainte de apariţia decretului de înfiinţare a Parohiei Mangalia, credincioşi catolici s-au stabilit în oraş, veniţi din diferite colţuri ale ţării, majoritatea din Moldova.

Încă din anul 1975, când la conducerea Arhiepiscopiei Romano Catolice era Monseniorul Francisc Augustin, s-a ridicat problema construirii unei biserici la Mangalia, datorită apariţiei bazelor de tratament, intrate în circuitul balnear european. Abia 1993, după îndelungi demersuri, s-a început construcţia bisericii, care s-a încheiat în anul 1998. Biserica este construită în stil modern, preluând elemente gotice, după planurile arhitecturale ale arhitectului Gheorghe Pintilescu. Are o lungime de 30m, 14m lăţime, iar înălţimea turnului este de 21m.

Biserica Sf. Gheorghe

Biserica “Sfântul Gheorghe” este cel mai vechi lăcaş de cult ortodox din Mangalia. Istoria sa stă sub semnul unor începuturi zbuciumate: în 1914 se constituie un “comitet de ctitorire”, în persoanele primarului, preotului paroh şi a unor moşierilor şi mari comercianţi. În primele zile ale lui iunie 1914, Regele Carol I, alături de Regina Elisabeta, în aşteptarea Familiei Regale Ruse, ce urma să sosească într-o vizită oficială la Constanţa, au efectuat şi prima vizită regală consemnată oficial în presa vremii la Mangalia (regele vizitând aceste locuri imediat după cucerirea Independenţei). Cu această ocazie, Regele Carol I a donat suma de 25.000 lei pentru ridicarea noii biserici, devenind ctitor fondator al Bisericii “Sfântul Gheorghe” din Mangalia.

Piatra de temelie a fost pusă la 14 septembrie 1915, însă toamna anului 1916 a adus începutul războiului, iar lucrările au fost sistate. Din iunie 1925 încep lucrările de reconstrucţie, iar lucrarea este terminată la 27 mai 1929. Inaugurarea Bisericii „Sfântul Gheorghe” s-a făcut la 2 iunie 1929, în prezenţa Casei Regale a României şi a mai multor personalităţi: Aurel Vlad, ministrul Cultelor, Teofil Sauciuc-Săveanu, arheolog, ministrul Bucovinei, marele profesor de istorie Nicolae Iorga, generalul Condiescu, Mareşal al Palatului, parlamentari ai judeţului Constanţa.

Lucrările de realizare a picturii interioare în frescă şi a decorului exterior în mozaic au început în 1964, fiind opera pictorului Gheorghe Răducanu, specialist în pictură murală, care a mai pictat biserici în ţară, dar şi la Geneva şi la Melbourne.

Biserica Sf. Mina

Biserica Sf. Mina este o biserică de lemn, de tip maramureșean, ce aduce pe meleaguri dobrogene o veche tradiție românească – aceea a lemnului. Locul bisericii a fost sfințit pe 4 martie 2006, construcția fundației a demarat în lunile imediat următoare, iar biserica propriu-zisă de lemn a început sa fie montată pe 1 mai 2007, la data de 1 iunie 2007 fiind terminată complet. Duminică, 15 iulie 2007, s-a săvârșit slujba de sfințire a Bisericii Sf. Mina și Sf. Pantelimon și Ermolae din orașul Mangalia, din incinta Spitalului Municipal, oficiată de către Înalt Preasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. O parte din cheltuielile prevăzute în devizul general au fost suportate de către Primăria Municipiului Mangalia. Celelalte cheltuieli au fost acoperite prin: autofinanțări, donații de la Ministerul Cultelor, donații și sponsorizări din partea unor societăți comerciale din localitate și din țară, prin jertfa bunilor credincioși. La partea de lemn a bisericii a lucrat o echipa de nouă meșteri maramureșeni condusă de Ion Pop, din Baia Mare. Întreaga biserică a fost gândită și proiectată de arhitectul Niels Auner. Lucrările s-au desfășurat sub supravegherea preoților Cîrlan Vasile și Cîrlan Sorin, absolvenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă din București, originari din orașul Mangalia. Bisericile din lemn se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn și a realizării învelitorilor din șindrilă. Și această biserică respectă rigoarea construcției întâlnită la primele monumente de acest tip. Biserica are planul dreptunghiular și simplu, turnul-clopotniță de 27 de metri fiind amplasat deasupra pronaosului. Această turlă este prevăzută cu un foișor, iar în vârful ei este fixată o cruce din fier.

Moscheea Esmahan Sultan

Geamia Esmahan Sultan

Istoric Moscheea a fost construită în anul 1525 de fiica sultanului Selim al II-lea(1566-1575), care era soţia lui Sokollu Mehmed Paşa, vizirul tatălui său. Geamia este înconjurată de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din punct de vedere cultural, cât şi spiritual, ce conţine morminte vechi de peste 300 de ani. La construcţia moscheii s-a folosit piatră luată din zidurile cetăţii Callatis. Fântâna rituală, aflată în curtea geamiei, a fost construită cu piatră provenită dintr-un vechi mormânt roman. După 1989 moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei Municipiului Mangalia. În perioada comunistă instituţia de cult fusese năpădită de buruieni, iar cimitirul nu mai era delimitat de niciun fel de gard. La câţiva ani după Revoluţie, mormintele turceşti, vechi de peste 300 de ani, precum şi moscheea propiu-zisă, au fost recondiţionate, iar curtea a fost împrejmuită cu un gard înalt. Comunitatea turco-tătară numără la Mangalia, în prezent, mai bine de 3.000 de credincioşi musulmani. Dintre aceştia, vârstnicii sunt cei care vin în fiecare zi la rugăciunile rituale. Rugăciunea islamică se practică zilnic, de cinci ori, iar chemarea imamului se face auzită în tot oraşul: Allahu Akbar! – Allah e mare!. Rugăciunile Cele cinci rugăciuni poartă denumirile perioadei din zi în care au loc: [tr]sabah – [ar] FAJR (dimineaţa) – de la mijitul zorilor până cu puţin înainte de răsărit; – [tr] öğle – [ar] ZUHR (prânz) – de la miezul zilei (ora 12.00) până după-amiază; – [tr] ikindi – [ar] ASR (după-amiaza) – de după-amiază târziu până cu puţin înainte de începerea apusului; [tr] akşam – [ar] MAGHRIB (apus) – după apus, până se sfârşeşte ziua; [tr] yatsı – [ar] ISHA (seara) – noaptea până la miezul nopţii sau mijitul zorilor. La cele două sărbători ale islamului – ‘Idul Fitr şi ‘Idul Adha – geamia Esmahan Sultan devine neîncăpătoare. ‘Idul Fitr este celebrată la sfârşitul unei luni de post, când musulmanii îşi exprimă bucuria şi fericirea oferind Profetului o rugăciune în comun, la moschee. ‘Idul Adha, o altă sărbătoare majoră din Islam, este dedicată Profetului Ibrahim (Avraam), care a fost gata să îl sacrifice pe fiul său Ismail (Ishmael) la porunca lui Allah. Femeile musulmane nu au voie să asiste la rugăciunile din geamie, decât la anumite sărbători (de exemplu la sărbătoarea naşterii Profetului Mahomed, sau ziua în care Coranul a început să fie revelat). Nici măcar în zilele de vineri, sărbătorite de musulmani, ele nu au voie să participe la slujbe. Când vin la moschee ele stau întotdeauna către intrare, în spatele bărbaţilor. În prezent geamia poate fi vizitată de turişti şi locuitorii oraşului, iar hogea Halil Ismet de la Esmahan Sultan le prezintă acestora istoria lăcaşului de cult. În anul 2008 au avut loc lucrări de refacere din temelii a moscheii. Acoperişul a fost decopertat spre a fi înlocuit cu unul nou. În interior s-a refăcut tencuiala iar minaretul, care era foarte înclinat, a fost adus la starea iniţială. S-a refăcut şi fântâna din curte, ce fusese astupată în 1959, iar apa va fi folosită din nou pentru ritualul spălării morţilor.

Monumentul Eroilor

Este situat în centrul orașului (Piaţa Unirii), în faţa Casei de Cultură şi s-a născut din necesitatea unui simbol care să reprezinte Mangalia datorită istoriei sale milenare și a rolului pe care l-a avut în antichitate. Monumentul a fost creat într-o concepție modernă, materialul de bază fiind piatra dobrogeană și este un triptic pe aliniament V- E: Poarta, Altarul și Înălțarea. Inaugurarea sa a avut loc pe data de 9 mai 1998 – Ziua Eroilor și Ziua Europei – dată aleasă și pentru desfășurarea festivităților prilejuite de Zilele Municipiului Mangalia. Piesa poartă o plăcuță de bronz cu scriere latinească, ce poate fi tradusă: „Este înălțător să mori pentru țara ta”. Sobrietatea grea, funerară a edificiului contrastează izbitor cu prospețimea ierbii – simbol ancestral al regenerării și vitalității.