În cele mai multe cazuri, dezvoltarea meșteșugurilor a fost rezultatul unei necesității materiale, în timp ce confecționarea măștilor este legată de viață spirituală a omului.
În județul Neamț s-au păstrat multe dintre obiceiurile de iarnă, cele mai spectaculoase fiind jocurile cu măști, astfel încât confecționarea măștilor a luat amploare și a depășit cadrul unei activități sezoniere, devenind un meșteșug. Măștile nu mai sunt simple piese de recuzită care se înlocuiesc în fiecare an, ci piese valoroase care se păstrează.
Nivelul execuției tehnice și al expresiei artistice a impus măștile din Neamț în domeniul artei populare.
În acest sens, cel mai cunoscut creator este Nicolae Popa din Târpești, comuna Petricani, care realizează două categorii de măști: antropomorfe (moș, babă, ofițer, negistor, căldărar, ursar și zoomorfe (urs, țap, capră. Berbec). Caracteristica tuturor este că acoperă integral fața purtătorului. Materiile prime sunt naturale: în prima fază folosea mai ales textile, pielea de oaie și miel, apoi lemnul și alama.
Cu toată varietatea lor, măștile au un stil unitar, personal, derivat din modul de realizare a ochilor, gurii, buzelor, nasului, dispunerea dinților. Personajele sunt dinamice și expresive, caracteristici obținute datorită măiestriei meșterului care a exagerat trăsăturile fizice: nasul mare, buzele subțiri, plete lungi și mustăți foarte stufoase, etc